„Înmormântări în cer”, practica funerară prin care cadavrele sunt transportate în munți pentru a hrăni păsările

Modalitățile ecologice de a lăsa morții să se odihnească sunt din ce în ce mai populare, dar nu toate soluțiile ecologice sunt noi.

Aproximativ 500.000 de hectare de terenuri din America au fost deposedate de compoziția lor naturală de plante și animale sălbatice pentru a face loc înmormântărilor umane, iar pentru producția de sicrie se distrug anual aproximativ 1,6 milioane de hectare de teren.

• Cum a intoxicat propaganda nazistă România
• Noor Inayat Khan, prințesa spioană. A strigat „Libertate” înainte să fie împușcată în cap de naziști

Soluții funerare mai moderne au văzut cadavrele transformate în compost sau dizolvate.

Oamenii din anumite părți ale globului au privit spre cer (și spre carnivorele înaripate) ca mijloc de a-și onora și elimina morții într-o practică veche de 11.000 de ani, cunoscută sub numele de „înmormântări în cer” .

Ce reprezintă o înmormântare în cer?

O înmormântare în cer, cunoscută și sub numele de „înmormântare cerească”, este o practică funerară observată de budiști și este, de fapt, o modalitate obișnuită în regiunea himalayană Tibet, fiind practicată și în Mongolia. Aceasta presupune transportarea mortului într-o zonă îndepărtată din munți, departe de locuințe, pentru o ceremonie privată care se crede că facilitează trecerea sufletului după moarte.

Procedurile pregătitoare fac ca înmormântarea în cer să aibă loc la câteva zile după ce persoana a murit. Odată pregătit, trupul este transportat la o distanță considerabilă în munți până la o platformă de înmormântare cerească.

Aici, fumul este ars pentru a atrage păsările carnivore, precum condorii și vulturii. Un „maestru de înmormântare” supraveghează procedurile, în care păsările vor mânca trupul care este tăiat în bucăți de un „cărăuș de cadavre”.

Ceea ce rămâne este colectat și ars, iar oasele sunt pulverizate și amestecate cu tsampa, un produs tibetan făcut din făină prăjită, unt de yak și ceai, pentru a forma pak, care este, de asemenea, mâncat de păsări.

De ce se practică înmormântările în cer?

Din punct de vedere istoric, clima din regiune nu s-a pretat bine la înmormântările la sol observate în alte părți ale globului, ceea ce demonstrează că înmormântările în cer au beneficii practice, dar și ceremoniale pentru tibetani.

De asemenea, se leagă de pragmatismul tibetan conform căruia, după ce murim, sufletul este eliberat și forma fizică nu mai este necesară.

Faptul că păsările carnivore, mâncătoare de cadavre, sunt introduse în ecuație este, de asemenea, un semn de bunăvoință față de relația pozitivă a culturii cu natura.

Întoarcerea pe pământ ca hrană pentru o altă creatură vie este considerată o modalitate generoasă și demnă de a lăsa trupul să se odihnească, și se întâmplă să fie una care este, de asemenea, blândă cu mediul înconjurător.

O perspectivă sumbră pentru mulți oameni

În timp ce tranșarea rămășițelor unei persoane moarte este o perspectivă sumbră pentru mulți, oferirea omului păsărilor este un lucru pe care budiștii din Tibet și Mongolia îl consideră onorabil, iar maeștrii de înmormântare și purtătorii de trupuri desfășoară ceremoniile cu o atmosferă veselă, scrie IFL Science.

Practica este una foarte privată, de multe ori fără prezența familiilor, care se desfășoară într-un mod care se crede că va facilita cel mai bine trecerea sufletului. Ca atare, dreptul lor la intimitate trebuie respectat.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Înmormântări prin incinerare, folosind o urnă în altă urnă, au fost descoperite în Franța

Cercetătorii dezvăluie ritualurile de înmormântare din „cel mai vechi oraș din lume”

Sicriul din ciuperci, o alternativă ecologică pentru înmormântări

Celebrele înmormântări în costume din jad, din China Antică